Banul, ochiul…

on

     Hai că nu am mai scris de mult pe blog și, vorbind zilele trecute cu o prietenă pe subiectul „prejudecăți la români”, uite că mi-a venit inspirația. Așadar, țin neapărat să clarific niște aspecte. De una din ele mă tot lovesc de câțiva ani încoace, de când m-am mutat în străinătate. Și anume că dacă locuiesc în UK, mai ales într-un oraș ca Londra, trebuie că o duc cel puțin bine. Iar dacă încerc să explic cuiva din România că nici aici nu umblă câinii cu covrigi în coadă, se cam uită chiorâș. „Păi da’ cum, dragă, de îți este așa greu când, uite, unul ca  Săndel vine din Anglea cu mașini bengoase, teancuri de bani și ifose de mare domn?”. Permiteți-mi să elaborez, prieteni. Există românași precum Săndel care pleacă prin străinătățuri și lucrează prin te miri ce locuri, și fac te miri ce combinații, iar apoi când vin în țară sparg tot ce-au agonist pe fonfleuri și fițe – ca să vadă Lenuța, Vasile și tot satul ce bine o duc ei și ce mulți bani au! Chiar dacă se întorc „la Londra” cu praf în buzunare, măcar au făcut în ciudă la „dujmani”. Atitudine clasică, se știe. Iar apoi mai sunt și românașii ca mine, care se mută într-o țară străină cu simplul gând de a experimenta, evolua și eventual de a pune ceva la saltea.

     Credeți-mă pe cuvânt când zic că este destul de complicat să pui bani de-o parte, chiar și în măreața Anglie. De curiozitate: aveți idee cât sunt chiriile aici? Ce taxe și facturi trebuie plătite lunar? Cam cât costă mâncarea sau ieșirile ocazionale (că deh, oameni suntem)? Dacă nu știți, vă voi face o mică demonstrație. În principiu, salariul minim e în jur de £1300. Dar stați așa, nu vă hazardați. Din ăștia se mai scad cel puțin £900 (cam de aici încep chiriile în Londra), iar apoi taxe, facturi și mâncare în jur de cel puțin £300 pe lună. Atenție, fără să adăugăm alte mici cheltuieli (gen o ieșire cu băieții/cu fetele, un tuns, o manichiură sau vreun control la doctor). Asta înseamnă un consum lunar de £1200+. Deci în cazul ăsta se pot pune deoparte cam 100 de lire pe lună. Dar ok, să presupunem că totuși împarți chiria și utilitățile cu cel puțin încă o persoană, și că salariul tău este un pic mai mare de minimul pe economie. Chiar și așa, circumstanțele diferă de la caz la caz , iar concluzia clară e că nimeni nu se scaldă in bani. Așadar, data viitoare când vine X-uleasca dă la Londra, nu vă mai faceți filme aiurea despre conturile ei „grase”. Că de cele mai multe ori, s-ar putea ca exact voi cei care o judecați să o duceți mai bine/mai liniștiți – mulți dintre voi poate nici măcar nu plătiți chirie… V-ați gândit la asta?

     Și că tot vorbim despre bani, mai despic în 4 un alt lucru care mă face să văd negru în fața ochilor: așa-zisele afaceri numite nunți. Bă băiatule, e hilar când văd românii cum invită verișori de gradul 4, primarul cu primărița, vânzătoarele de la colț, căței și purcei! Poate, poate e rost de îmbogățeală peste noapte! Iar la final e lege să se numere fiecare bănuț cu ochii umflați de oboseală și băutură. Eventual se mai și exclamă pe un ton pasiv-agresiv: „Vai, dragă, uite cât ne-a dat tanti Geta! Păi se poate? Noi am dat mai mult la nunta lu’ fii-su!”. Deci mor pe ăștia care numără fiecare leu, și țin socoteala mai ceva ca un contabil de breaslă. La români, dacă nu bagi în plic cel puțin un salariu, ești pielea p***i și mai bine stai acasă. Cam scârboasă lăcomia asta. E ca și cum aici, în Anglia, un englez ar trebui să umple un plic de nuntă cu minimul lui pe economie (gen, așa cum s-a menționat mai sus, cam 1300 de lire). Haha, n-o să prea vedeți așa dărnicie în cultura lor. Concluzia e că eu, în inocența mea, credeam că nunta e ceva ce se face pentru a sărbători iubirea dintre două persoane. Nu un eveniment ipocrit pentru care eventual se fac împrumuturi la bancă și la care ne prefacem că ne simțim bine. În umila mea opinie, la o nuntă se cheamă strict oamenii apropiați, care știi că îți vor binele și fericirea . La o nuntă normală la cap nu se ține condica plicurilor sau cadourilor, și nu se umilesc invitații pentru conținuturile lor. Ce ar trebui să conteze este intenția și mai ales prezența oamenilor. Atât.

     În orice caz, l-ați mai întrebat și voi pe Ghiță din Italia de sănătate în ultima vreme, sau credeți că e oricum putred de bogat și nu are el nevoie de grija voastră? Și, nu în ultimul rând, serios acum, cam cât mai e darul la nunți în România lui 2022?

Sursă foto: http://www.fineartamerica.com (Burning Money Art Print by Reuven Gayle)

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.